Arhivarea fotografică, numită şi micrografie, constă în realizarea şi exploatarea microformelor - microfilme şi microfişe. Plecând de la documente înregistrate pe hârtie, pe bandă magnetică sau chiar de la datele din memoria unui calculator, se realizează microfilme sau microfişe prin intermediul unor aparate electrooptice. Avantaje: ∙ câştig de spaţiu (98% câştig în volum şi greutate faţă de echivalentul hârtie) ∙ câştig de timp - în căutarea unui document înregistrat pe microfilm sau microfişă (există sisteme automate şi semiautomate de căutare) ∙ securitatea arhivării - datorită volumului mic, arhivele pot fi ţinute în imobile ignifuge şi închise∙ duplicare uşoară, pornind de la original∙ difuzare uşoară şi economică. Dezavantaje: ∙ necesitatea unor aparate de lectură specializate∙ dificultatea de actualizare (ţinere la zi) a acestor suporţi∙ condiţii de microclimat (temperatură, umiditate, praf) speciale∙ schimbarea obiceiurilor de lucru. Arhivarea electronică Arhivarea electronică foloseşte ca suport al informaţiei discurile şi benzile magnetice, iar mai recent discurile optice numerice. În cazul în care documentele arhivate provin din memoria unui calculator, ele sunt codificate sub forma unor fişiere de caractere ASCII. Pot fi arhivate şi documente provenind de pe suport hârtie, prin "numerizarea" (sau digitizarea) lor cu ajutorul unui scanner. Atât benzile magnetice cât şi discurile magnetice şi optice permit actualizarea datelor arhivate cu observaţia că discurile permit un acces direct, incomparabil mai rapid, la informaţii. Din punct de vedere al vitezei de acces şi a capacităţii de stocare, discurile optice numerice par a fi cele mai promiţătoare soluţii pentru arhivarea electronică. Arhivarea electronică pe discuri optice numerice (compact discuri) Suporturile fotografice şi magnetice folosite în arhivare prezintă o serie de inconveniente: ∙ suporturile magnetice (discuri, benzi) necesită introducerea informaţiilor ceea ce la capacităţi mari devine costisitor; ∙ suporturile fotografice (microfilme sau microfişe) necesită fotografierea şi developarea care încetinesc procesul Discurile optice numerice (cele mai moderne suporturi de arhivare) înlătură aceste inconveniente. Sunt discuri duble de plastic (sandwich) între care e depus un strat special termosensibil. Cele două feţe sunt utilizate pentru a înregistra direct informaţia cu un fascicol laser folosit ca un "stilet" optic care marchează informaţia sub forma unor deformări minuscule succesive. Această informaţie este accesibilă printr-un alt sistem laser.