Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Elemente de didactica matematicii - Coggle Diagram

- - - - componenta structurală care cuprinde: metode şi procedee didactice; mijloace de
        învăţământ; forme de organizare a instruirii.
      - componenta funcţională care cuprinde:
         interacţiuni şi relaţii instrucţionale;
         decizia instrucţională (bazată pe articularea flexibilă a metodelor, mijloacelor şi formelor de
        organizare a activităţii şi pe opţiunea strategică în funcţie de obiective/conţinuturi/particularităţi
        individuale şi de grup ale elevilor).
  - - - activităţi pe grupe dirijate
        
        Caracteristicile principale ale activităţii pe grupe/ în echipe sunt:
         reprezintă una din formele de desfăşurare a activităţii diferenţiate care face apel la metodele
        active de lucru cu elevii;
         este o formă de organizare care conduce la omogenizarea clasei şi la realizarea de către toţi
        elevii a obiectivelor educaţionale propuse;
         profesorul îndrumă şi conduce activitatea unor grupe alcătuite din elevii unei clase;
         în cadrul unei clase de elevi se pot forma grupe omogene şi grupe eterogene. În cadrul
        grupelor omogene sarcinile de lucru sunt identice (elevii au aproximativ acelaşi nivel de
        performanţă), iar în cadrul grupelor eterogene acestea sunt diferite;
         membrii fiecărei grupe colaborează în rezolvarea sarcinilor de lucru primite;
         la încheierea activităţii grupei, elevii trebuie să-şi prezinte reciproc rezultatele şi să realizeze
        schimbul de informaţii.
      - activități frontale
        
        se utilizează în:
         predarea noilor cunoştinţe (definirea conceptelor matematice și descrierea proprietăţilor
        acestora, efectuarea demonstraţiilor unor teoreme, prezentarea unor algoritmi de rezolvare etc.);
         explicarea unor probleme-cheie ale unui conţinut nou;
         verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebări adresate tuturor elevilor clasei);
         exerciţii de consolidare (exemplu: rezolvarea unor exerciţii la tablă);
         analiza unor probleme de sinteză.
      - activităţi individuale
        
        Caracteristicile principale ale activităţii individuale sunt:
         permite fiecărui elev realizarea anumitor sarcini didactice, independent de colegii săi,
        beneficiind, mai mult sau mai puţin, de ajutorul profesorului;
         asigură antrenarea elevilor la un efort propriu;
         presupune adoptarea sarcinilor de instruire în concordanţă cu nevoile şi posibilităţile
        fiecărui elev în parte.
    - - gruparea elevilor pe clase
      - organizarea conţinutului învăţământului pe discipline
      - organizarea instruirii pe ani şcolari
      - normarea succesivităţii studiilor
      - desfăşurarea activităţii după un orar, sub formă de lecţii, cu toţi elevii clasei respective
  - - - După funcţia pedagogică dominantă şi potenţialul de influenţare, mijloacele de
        învăţământ se clasifică în patru grupe
        
        materiale utilizabile în acţiunea de predare/învăţare/evaluare: diagrame, grafice,
        
        scheme structurale, planşe, tabele, machete, modele, chestionare, seturi de teste etc.;
        
         aparate şi instrumente (tablă mobilă, tablă electronică, videoproiector, computer,
        
        monitor, tabletă, simulatoare didactice etc.;
        
         mijloace audio-vizuale: filme didactice, videomagnetofon, etc.
        
        Grupa A. Mijloace informativ-demonstrative
        
        Grupa D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare: chestionare standardizate,scale de evaluare; seturi de teste docimologice şi probe de evaluare criterială; seturi de teste, grilă, fişe de evaluare/autoevaluare; softuri de evaluare; referate, proiecte, portofolii.
        
        Grupa C. Mijloace de raţionalizare a timpului în orele de curs, din care fac parte:
        
        Grupa B. Mijloace de exersare şi formare a deprinderilor. Ele asigură învăţarea prin
      - Mijloacele de învăţământ îndeplinesc următoarele funcţii pedagogice principale
        
        funcţia de comunicare (de transmitere de informaţii).
        
        funcţia ilustrativ-demonstrativă (de formare la elevi a reprezentărilor, de însuşire de
        noi cunoştinţe, de fixare şi sistematizare).
        
        funcţia stimulativă/de motivare a învăţării (de dezvoltare a motivaţiei şi a
        interesului elevilor pentru studiu/cunoaştere).
        
        funcţia formativ-educativă (de exersare şi dezvoltare a operaţiilor gândirii, formare
        a deprinderilor intelectuale şi practice).
        
        funcţia de raţionalizare a efortului şi timpului
        
        funcţia de evaluare a randamentului şcolar (de diagnoză şi apreciere a progreselor
        înregistrate de elevi pe parcursul unui program de instruire).
        
        funcţia de şcolarizare substitutivă (de realizare a învăţamântului la distanţă).
  - - - finalitatea
      - normativitatea
      - au un caracter:
        
        instrumental
        
        sistemic
        
        dinamic
    - - funcţia operaţională/instrumentală.
      - funcţia normativă
      - funcţia formativ-educativă
      - funcţia cognitivă
      - funcţia motivaţională
    - - metode tradiţionale (clasice)
        
        expunerea, conversaţia, prelegerea, explicaţia,
        demonstraţia, observaţia, exerciţiul, studiul de caz, problematizarea
      - metode moderne
        
        (brainstorming, algoritmizarea, modelarea, jocul didactic, metoda
        mozaicului, metoda cubului, metoda ciorchinelui, proiectul, instruirea programată
- - - - Educaţia formală - cuprinde totalitatea activităţilor şi a acţiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional, in cadrul sistemului de invatamant.
      - Educaţia non-formală - cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, dar in afara sistemului scolar.
      - Educaţia informală - cuprinde ansamblul influentelor cotidiene, spontante, eterogene, care nu-si propun in mod deliberat atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative.
    - - Educaţia are ca scop formarea personalităţii umane.
      - În sens pedagogic educaţia „se referă la acţiunea complexă de formare a elevilor.
    - - Instruirea şi autoinstruirea se refera la actiunile constiente ale individului de informare, de inzestrare cu cunostinte, de dezvoltare a capacitatilor si intereselor de cunoastere, de formare a conceptiilor. (M. Ionescu, 2003, pg. 71)
    - - Se refera la ansamblul structurat si ierarhizat al institutiilor scolare de toate gradele, profilurile si formele, concept organizat pe baza unor principii generale.
      - Cuprinde si institutii de educatie nonformala (tabere scolare, televiziune scolara, etc)
    - - Este activitateainstructiv-educativa complexa, desfasurata in mod sistematic si organizat de catre profesori si elevi.
      - Scopul fundamental este instruirea formativ-educativa a elevilor.
    - - Semnificatia pedagogica: parcursul scolar al unui elev intr-o anumita institutie scolara sau in studierea unui anumit domeniu.
      - Reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar.
      - Curriculum formal/oficial - ansamblul acelor documente scolare de tip reglator (planuri de invatamant, programe scolare, manuale, ghiduri de aplicare) in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului.
  - - - didactica tradiţională (predare-conţinut predat);
      - didactica post-modernă sau curriculară care cuprinde: competenţe, conţinuturi,
        metode, strategii, evaluare (predare-învăţare-evaluare–conţinut predat, învăţat şi evaluat)”
      - didactica modernă (predare-învăţare-conţinut predat şi învăţat);