Elemente de didactica matematicii

Principiile și funcțiile didacticii

Principiul intuiției

În clasa a VII-a, folosirea unor desene, imagini şi reprezentări intuitive au rol foarte
important la înţelegerea definiţiei conceptului de funcţie.

Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor

Strategii didactice

Conceptul de strategie didactică.

Relaţia dintre didactică şi didactica matematicii

Forme de organizare a instruirii

Descrierea unor termeni de pedagogie generală

Conceptul de didactică

Forme ale educaţiei

Mijloace de învăţământ. Funcţii pedagogice

Educaţia formală - cuprinde totalitatea activităţilor şi a acţiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional, in cadrul sistemului de invatamant.

Principiul legării teoriei de practică

Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor

Conceptul de „educaţie”

Principiul accesibilităţii cunoştinţelor

Termenul pedagogic de „instruire”

Lecţiile de matematică trebuie să conţină exerciţii/probleme care modelează
situaţii concrete din viaţa cotidiană . De exemplu, noţiunile de:
 „rapoarte şi proporţii” au o serie de aplicaţii practice (procente, dobânzi, probabilitate etc.),
la nivelul clasei a VI-a sau a VII-a;

Sistemul de învăţământ

Procesul de învăţământ

Termenul pedagogic de „curriculum”

Spre exemplu, în cadrul lecției Paralelogramul, pentru a identifica toate proprietățile paralelogramului, se poate folosi metoda didactică Mozaic cu elevii. Astfel, ei cercetează și trag concluziile.

Profesorul de la clasă, înaintea începerii activității didactice cu elevii, are datoria de a conspecta programa școlară a anului predecent, precum și de a-și realiza un plan privind desfășurarea orelor.

Educaţia are ca scop formarea personalităţii umane.

În sens pedagogic educaţia „se referă la acţiunea complexă de formare a elevilor.

Profesorul trebuie să le pună la dispoziție elevilor materialele necesare bunei desfășurări a activității didactice.

Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

Educaţia non-formală - cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, dar in afara sistemului scolar.

Pentru a exista o continuitate între informațiile învățate anterior și cele nou învățate, elevul trebuie să parcurgă cu atenție materialul precedent și să-și însușească informațiile prezentate acolo.

Principiul individualizării şi diferenţierii instruirii

Materialul ce urmează a fi predat trebuie adaptat nivelului la care se regăsesc elevii și prezentat în câte moduri sunt necesare pentru ca fiecare dintre aceștia să înțeleagă.

Principiul conexiunii inverse

Educaţia informală - cuprinde ansamblul influentelor cotidiene, spontante, eterogene, care nu-si propun in mod deliberat atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative.

Aceasta se realizează prin:
stimularea elevilor la autoevaluare, verificarea continuă a temei şi prin valorificarea greşelilor.

Funcțiile didacticii

funcţia normativă

Mijloacele de învăţământ, utilizate în învăţământul matematic, se prezintă sub formă de

funcţia prescriptivă

reflexivă (axiologică)

După funcţia pedagogică dominantă şi potenţialul de influenţare, mijloacele de
învăţământ se clasifică în patru grupe

Instruirea şi autoinstruirea se refera la actiunile constiente ale individului de informare, de inzestrare cu cunostinte, de dezvoltare a capacitatilor si intereselor de cunoastere, de formare a conceptiilor. (M. Ionescu, 2003, pg. 71)

Didactica matematicii

materiale utilizabile în acţiunea de predare/învăţare/evaluare: diagrame, grafice,

scheme structurale, planşe, tabele, machete, modele, chestionare, seturi de teste etc.;

 aparate şi instrumente (tablă mobilă, tablă electronică, videoproiector, computer,

monitor, tabletă, simulatoare didactice etc.;

 mijloace audio-vizuale: filme didactice, videomagnetofon, etc.

Funcții

funcţia teoretică

funcţia practică

Grupa A. Mijloace informativ-demonstrative

Obiective operaționale

determinarea şi aplicarea particularizată, la matematică, a tuturor componentelor
principale ale procesului de învăţământ,

elaborarea concretă şi operaţionalizarea conţinutului matematicii prin transpunerea
lui în documente şi suporturi operaţionale

adoptarea unei procedee didactice specifice prin sisteme de evaluare a cunoştinţelor
și deprinderilor însuşite de elevi, pentru creşterea eficienţei activităţii didactice viitoare;

sintetizarea tuturor componentelor specifice didacticii matematicii în demersuri
creative şi inovative menite să conducă la perfecţionarea procesului de învăţământ.

Se refera la ansamblul structurat si ierarhizat al institutiilor scolare de toate gradele, profilurile si formele, concept organizat pe baza unor principii generale.

Metode didactice. Funcţiile metodelor didactice

calea de urmat de către profesori şi elevi în vederea atingerii obiectivelor educaţionale;

Caracteristici

Grupa D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare: chestionare standardizate,scale de evaluare; seturi de teste docimologice şi probe de evaluare criterială; seturi de teste, grilă, fişe de evaluare/autoevaluare; softuri de evaluare; referate, proiecte, portofolii.

finalitatea

normativitatea

au un caracter:

instrumental

sistemic

dinamic

Mijloacele de învăţământ îndeplinesc următoarele funcţii pedagogice principale

Funcțiile metodelor didactice

funcţia operaţională/instrumentală.

funcţia normativă

funcţia de comunicare (de transmitere de informaţii).

funcţia ilustrativ-demonstrativă (de formare la elevi a reprezentărilor, de însuşire de
noi cunoştinţe, de fixare şi sistematizare).

funcţia stimulativă/de motivare a învăţării (de dezvoltare a motivaţiei şi a
interesului elevilor pentru studiu/cunoaştere).

funcţia formativ-educativă (de exersare şi dezvoltare a operaţiilor gândirii, formare


a deprinderilor intelectuale şi practice).

funcţia formativ-educativă

funcţia cognitivă

funcţia motivaţională

Categorii

metode tradiţionale (clasice)

metode moderne

funcţia de raţionalizare a efortului şi timpului

funcţia de evaluare a randamentului şcolar (de diagnoză şi apreciere a progreselor
înregistrate de elevi pe parcursul unui program de instruire).

expunerea, conversaţia, prelegerea, explicaţia,
demonstraţia, observaţia, exerciţiul, studiul de caz, problematizarea

funcţia de şcolarizare substitutivă (de realizare a învăţamântului la distanţă).

(brainstorming, algoritmizarea, modelarea, jocul didactic, metoda
mozaicului, metoda cubului, metoda ciorchinelui, proiectul, instruirea programată

Tipuri

activităţi pe grupe dirijate

activități frontale

activităţi individuale

Modalităţile de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice se caracterizează prin:

gruparea elevilor pe clase

organizarea conţinutului învăţământului pe discipline

organizarea instruirii pe ani şcolari

normarea succesivităţii studiilor

desfăşurarea activităţii după un orar, sub formă de lecţii, cu toţi elevii clasei respective

se utilizează în:
 predarea noilor cunoştinţe (definirea conceptelor matematice și descrierea proprietăţilor
acestora, efectuarea demonstraţiilor unor teoreme, prezentarea unor algoritmi de rezolvare etc.);
 explicarea unor probleme-cheie ale unui conţinut nou;
 verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebări adresate tuturor elevilor clasei);
 exerciţii de consolidare (exemplu: rezolvarea unor exerciţii la tablă);
 analiza unor probleme de sinteză.

Grupa C. Mijloace de raţionalizare a timpului în orele de curs, din care fac parte:

Grupa B. Mijloace de exersare şi formare a deprinderilor. Ele asigură învăţarea prin

Caracteristicile principale ale activităţii pe grupe/ în echipe sunt:
 reprezintă una din formele de desfăşurare a activităţii diferenţiate care face apel la metodele
active de lucru cu elevii;
 este o formă de organizare care conduce la omogenizarea clasei şi la realizarea de către toţi
elevii a obiectivelor educaţionale propuse;
 profesorul îndrumă şi conduce activitatea unor grupe alcătuite din elevii unei clase;
 în cadrul unei clase de elevi se pot forma grupe omogene şi grupe eterogene. În cadrul
grupelor omogene sarcinile de lucru sunt identice (elevii au aproximativ acelaşi nivel de
performanţă), iar în cadrul grupelor eterogene acestea sunt diferite;
 membrii fiecărei grupe colaborează în rezolvarea sarcinilor de lucru primite;
 la încheierea activităţii grupei, elevii trebuie să-şi prezinte reciproc rezultatele şi să realizeze
schimbul de informaţii.

Caracteristicile principale ale activităţii individuale sunt:
 permite fiecărui elev realizarea anumitor sarcini didactice, independent de colegii săi,
beneficiind, mai mult sau mai puţin, de ajutorul profesorului;
 asigură antrenarea elevilor la un efort propriu;
 presupune adoptarea sarcinilor de instruire în concordanţă cu nevoile şi posibilităţile
fiecărui elev în parte.

Termenul „didactică” a fost introdus de J. A. Comenius 2


, prin publicarea operei
„Didactica Magna” (1657).

Clasificare

didactica tradiţională (predare-conţinut predat);

didactica post-modernă sau curriculară care cuprinde: competenţe, conţinuturi,
metode, strategii, evaluare (predare-învăţare-evaluare–conţinut predat, învăţat şi evaluat)”

Structura strategiei didactice este formată din două componente principale:

componenta structurală care cuprinde: metode şi procedee didactice; mijloace de
învăţământ; forme de organizare a instruirii.

componenta funcţională care cuprinde:
 interacţiuni şi relaţii instrucţionale;
 decizia instrucţională (bazată pe articularea flexibilă a metodelor, mijloacelor şi formelor de
organizare a activităţii şi pe opţiunea strategică în funcţie de obiective/conţinuturi/particularităţi
individuale şi de grup ale elevilor).

Cuprinde si institutii de educatie nonformala (tabere scolare, televiziune scolara, etc)

didactica modernă (predare-învăţare-conţinut predat şi învăţat);

Este activitateainstructiv-educativa complexa, desfasurata in mod sistematic si organizat de catre profesori si elevi.

Scopul fundamental este instruirea formativ-educativa a elevilor.

Semnificatia pedagogica: parcursul scolar al unui elev intr-o anumita institutie scolara sau in studierea unui anumit domeniu.

Reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar.

Curriculum formal/oficial - ansamblul acelor documente scolare de tip reglator (planuri de invatamant, programe scolare, manuale, ghiduri de aplicare) in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului.

image image

click to edit

click to edit

click to edit