Elemente de didactica matematicii
Principiile și funcțiile didacticii
Principiul intuiției
În clasa a VII-a, folosirea unor desene, imagini şi reprezentări intuitive au rol foarte
important la înţelegerea definiţiei conceptului de funcţie.
Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor
Strategii didactice
Conceptul de strategie didactică.
Relaţia dintre didactică şi didactica matematicii
Forme de organizare a instruirii
Descrierea unor termeni de pedagogie generală
Conceptul de didactică
Forme ale educaţiei
Mijloace de învăţământ. Funcţii pedagogice
Educaţia formală - cuprinde totalitatea activităţilor şi a acţiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional, in cadrul sistemului de invatamant.
Principiul legării teoriei de practică
Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor
Conceptul de „educaţie”
Principiul accesibilităţii cunoştinţelor
Termenul pedagogic de „instruire”
Lecţiile de matematică trebuie să conţină exerciţii/probleme care modelează
situaţii concrete din viaţa cotidiană . De exemplu, noţiunile de:
„rapoarte şi proporţii” au o serie de aplicaţii practice (procente, dobânzi, probabilitate etc.),
la nivelul clasei a VI-a sau a VII-a;
Sistemul de învăţământ
Procesul de învăţământ
Termenul pedagogic de „curriculum”
Spre exemplu, în cadrul lecției Paralelogramul, pentru a identifica toate proprietățile paralelogramului, se poate folosi metoda didactică Mozaic cu elevii. Astfel, ei cercetează și trag concluziile.
Profesorul de la clasă, înaintea începerii activității didactice cu elevii, are datoria de a conspecta programa școlară a anului predecent, precum și de a-și realiza un plan privind desfășurarea orelor.
Educaţia are ca scop formarea personalităţii umane.
În sens pedagogic educaţia „se referă la acţiunea complexă de formare a elevilor.
Profesorul trebuie să le pună la dispoziție elevilor materialele necesare bunei desfășurări a activității didactice.
Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
Educaţia non-formală - cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, dar in afara sistemului scolar.
Pentru a exista o continuitate între informațiile învățate anterior și cele nou învățate, elevul trebuie să parcurgă cu atenție materialul precedent și să-și însușească informațiile prezentate acolo.
Principiul individualizării şi diferenţierii instruirii
Materialul ce urmează a fi predat trebuie adaptat nivelului la care se regăsesc elevii și prezentat în câte moduri sunt necesare pentru ca fiecare dintre aceștia să înțeleagă.
Principiul conexiunii inverse
Educaţia informală - cuprinde ansamblul influentelor cotidiene, spontante, eterogene, care nu-si propun in mod deliberat atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative.
Aceasta se realizează prin:
stimularea elevilor la autoevaluare, verificarea continuă a temei şi prin valorificarea greşelilor.
Funcțiile didacticii
funcţia normativă
Mijloacele de învăţământ, utilizate în învăţământul matematic, se prezintă sub formă de
funcţia prescriptivă
reflexivă (axiologică)
După funcţia pedagogică dominantă şi potenţialul de influenţare, mijloacele de
învăţământ se clasifică în patru grupe
Instruirea şi autoinstruirea se refera la actiunile constiente ale individului de informare, de inzestrare cu cunostinte, de dezvoltare a capacitatilor si intereselor de cunoastere, de formare a conceptiilor. (M. Ionescu, 2003, pg. 71)
Didactica matematicii
materiale utilizabile în acţiunea de predare/învăţare/evaluare: diagrame, grafice,
scheme structurale, planşe, tabele, machete, modele, chestionare, seturi de teste etc.;
aparate şi instrumente (tablă mobilă, tablă electronică, videoproiector, computer,
monitor, tabletă, simulatoare didactice etc.;
mijloace audio-vizuale: filme didactice, videomagnetofon, etc.
Funcții
funcţia teoretică
funcţia practică
Grupa A. Mijloace informativ-demonstrative
Obiective operaționale
determinarea şi aplicarea particularizată, la matematică, a tuturor componentelor
principale ale procesului de învăţământ,
elaborarea concretă şi operaţionalizarea conţinutului matematicii prin transpunerea
lui în documente şi suporturi operaţionale
adoptarea unei procedee didactice specifice prin sisteme de evaluare a cunoştinţelor
și deprinderilor însuşite de elevi, pentru creşterea eficienţei activităţii didactice viitoare;
sintetizarea tuturor componentelor specifice didacticii matematicii în demersuri
creative şi inovative menite să conducă la perfecţionarea procesului de învăţământ.
Se refera la ansamblul structurat si ierarhizat al institutiilor scolare de toate gradele, profilurile si formele, concept organizat pe baza unor principii generale.
Metode didactice. Funcţiile metodelor didactice
calea de urmat de către profesori şi elevi în vederea atingerii obiectivelor educaţionale;
Caracteristici
Grupa D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare: chestionare standardizate,scale de evaluare; seturi de teste docimologice şi probe de evaluare criterială; seturi de teste, grilă, fişe de evaluare/autoevaluare; softuri de evaluare; referate, proiecte, portofolii.
finalitatea
normativitatea
au un caracter:
instrumental
sistemic
dinamic
Mijloacele de învăţământ îndeplinesc următoarele funcţii pedagogice principale
Funcțiile metodelor didactice
funcţia operaţională/instrumentală.
funcţia normativă
funcţia de comunicare (de transmitere de informaţii).
funcţia ilustrativ-demonstrativă (de formare la elevi a reprezentărilor, de însuşire de
noi cunoştinţe, de fixare şi sistematizare).
funcţia stimulativă/de motivare a învăţării (de dezvoltare a motivaţiei şi a
interesului elevilor pentru studiu/cunoaştere).
funcţia formativ-educativă (de exersare şi dezvoltare a operaţiilor gândirii, formare
a deprinderilor intelectuale şi practice).
funcţia formativ-educativă
funcţia cognitivă
funcţia motivaţională
Categorii
metode tradiţionale (clasice)
metode moderne
funcţia de raţionalizare a efortului şi timpului
funcţia de evaluare a randamentului şcolar (de diagnoză şi apreciere a progreselor
înregistrate de elevi pe parcursul unui program de instruire).
expunerea, conversaţia, prelegerea, explicaţia,
demonstraţia, observaţia, exerciţiul, studiul de caz, problematizarea
funcţia de şcolarizare substitutivă (de realizare a învăţamântului la distanţă).
(brainstorming, algoritmizarea, modelarea, jocul didactic, metoda
mozaicului, metoda cubului, metoda ciorchinelui, proiectul, instruirea programată
Tipuri
activităţi pe grupe dirijate
activități frontale
activităţi individuale
Modalităţile de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice se caracterizează prin:
gruparea elevilor pe clase
organizarea conţinutului învăţământului pe discipline
organizarea instruirii pe ani şcolari
normarea succesivităţii studiilor
desfăşurarea activităţii după un orar, sub formă de lecţii, cu toţi elevii clasei respective
se utilizează în:
predarea noilor cunoştinţe (definirea conceptelor matematice și descrierea proprietăţilor
acestora, efectuarea demonstraţiilor unor teoreme, prezentarea unor algoritmi de rezolvare etc.);
explicarea unor probleme-cheie ale unui conţinut nou;
verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebări adresate tuturor elevilor clasei);
exerciţii de consolidare (exemplu: rezolvarea unor exerciţii la tablă);
analiza unor probleme de sinteză.
Grupa C. Mijloace de raţionalizare a timpului în orele de curs, din care fac parte:
Grupa B. Mijloace de exersare şi formare a deprinderilor. Ele asigură învăţarea prin
Caracteristicile principale ale activităţii pe grupe/ în echipe sunt:
reprezintă una din formele de desfăşurare a activităţii diferenţiate care face apel la metodele
active de lucru cu elevii;
este o formă de organizare care conduce la omogenizarea clasei şi la realizarea de către toţi
elevii a obiectivelor educaţionale propuse;
profesorul îndrumă şi conduce activitatea unor grupe alcătuite din elevii unei clase;
în cadrul unei clase de elevi se pot forma grupe omogene şi grupe eterogene. În cadrul
grupelor omogene sarcinile de lucru sunt identice (elevii au aproximativ acelaşi nivel de
performanţă), iar în cadrul grupelor eterogene acestea sunt diferite;
membrii fiecărei grupe colaborează în rezolvarea sarcinilor de lucru primite;
la încheierea activităţii grupei, elevii trebuie să-şi prezinte reciproc rezultatele şi să realizeze
schimbul de informaţii.
Caracteristicile principale ale activităţii individuale sunt:
permite fiecărui elev realizarea anumitor sarcini didactice, independent de colegii săi,
beneficiind, mai mult sau mai puţin, de ajutorul profesorului;
asigură antrenarea elevilor la un efort propriu;
presupune adoptarea sarcinilor de instruire în concordanţă cu nevoile şi posibilităţile
fiecărui elev în parte.
Termenul „didactică” a fost introdus de J. A. Comenius 2
, prin publicarea operei
„Didactica Magna” (1657).
Clasificare
didactica tradiţională (predare-conţinut predat);
didactica post-modernă sau curriculară care cuprinde: competenţe, conţinuturi,
metode, strategii, evaluare (predare-învăţare-evaluare–conţinut predat, învăţat şi evaluat)”
Structura strategiei didactice este formată din două componente principale:
componenta structurală care cuprinde: metode şi procedee didactice; mijloace de
învăţământ; forme de organizare a instruirii.
componenta funcţională care cuprinde:
interacţiuni şi relaţii instrucţionale;
decizia instrucţională (bazată pe articularea flexibilă a metodelor, mijloacelor şi formelor de
organizare a activităţii şi pe opţiunea strategică în funcţie de obiective/conţinuturi/particularităţi
individuale şi de grup ale elevilor).
Cuprinde si institutii de educatie nonformala (tabere scolare, televiziune scolara, etc)
didactica modernă (predare-învăţare-conţinut predat şi învăţat);
Este activitateainstructiv-educativa complexa, desfasurata in mod sistematic si organizat de catre profesori si elevi.
Scopul fundamental este instruirea formativ-educativa a elevilor.
Semnificatia pedagogica: parcursul scolar al unui elev intr-o anumita institutie scolara sau in studierea unui anumit domeniu.
Reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar.
Curriculum formal/oficial - ansamblul acelor documente scolare de tip reglator (planuri de invatamant, programe scolare, manuale, ghiduri de aplicare) in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului.
click to edit
click to edit
click to edit