Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
VOCABULARUL TEXTULUI LITERAR - Coggle Diagram
VOCABULARUL TEXTULUI LITERAR
În majoritatea lor, textele artistice reflectă o realitate, plasată în timp și spațiu.
La lectura și analiza unei lucrări în limba originalului, specificul realității reflectate este observat cu atenție și analizat făcându-se comentariile respective.
SEMNIFICAȚIA NUMERELOR PROPRII
Numele propriu nu este o unitate de vocabular dotată cu sens;
O sursă inepuizabilă sunt miturile civilizațiilor antice: povestite și re-povestite de milenii;
Numele persoanelor ce au existat realmente, ale oamenilor de cultură, ale eroilor naționali, în comunitatea etnică respectivă sunt sugestive și expresive prin asociațiile pe care le trezesc;
Din literatura universală, se citează mai mult nume de referință din opere bine cunoscute;
Un spectru larg de simboluri comportă numele de scriitori, artiști plastici, compozitori, ele cuprind și epoca, curentul la care a aderat, și opera pe care a lăsat-o, și specificul creației celui nominalizat;
Utilizarea unui nume propriu în text, atunci când acest nume simbolizează o noțiune, transmite un mesaj, este de regulă legată cu lexicul întregului text, este susținut și prin alte vocabule.
Un nume sau o poreclă reușită poate fi mai grăitoare decât caracteristici verbale cuprinzătoare: asemenea antroponime nu mai pot fi schimbate, fără a cere schimbări în text.
EXPRESIVITATEA LEXICULUI DE UZ RESTRÂNS
Conștient de anumite dificultăți ce pot să apară la lectura textului artistic, autorul sau editorul ține să explice sau să comenteze semnificația unor unități de vocabular;
Comentariul lexical va cere în continuare determinarea cuvintelor marcate stilistic, a frazeologismelor, a îmbinărilor-metafore, metonimii, comparații, etc.
Evident, oricare text artistic va conține anumite unități de uz restrâns în vocabularul limbii în care apare textul și e de datoria cititorului de a explica rostul utilizării acestor cuvinte și expresii în textul dat.
Oricare din cuvintele românești din lexicul de uz restrâns utilizate în textul artistic, își au locul determinat prin concepție autoricească în structura linguală a lucrării.
CITATE ȘI ALUZII ÎN PÂNZA TEXTULUI LITERAR
Pot fi observate în textul literar și alte fapte de limbaj, utilizate în scopul unei expresivități deosebite, înscriindu-se în sistemul limbajului figurat, caracteristic stilului literaturii artistice.
În proză citatul, are și el menirea să caracterizeze o stare de suflet, să exprime un sentiment, să schițeze o preferință, să completeze un chip.
Alături de citatul direct, este foarte expresivă și aluzia verbală fină, care necesită descifrare, interpretare și comentariu înainte de a purcede, la analiza textului.
Deseori, aluziile sunt niște modalități de a comunica, prin ele, informații suplimentare cu privire la timpul și spațiul artistic.