Pentru analiza lingvistică a lucrării are o importanţă incontestabilă procedura de interpretare a unităţilor de vocabular, în special a unităţilor cu o circulaţie restrânsă în limbă.
Să ilustrăm textul: Scrisorii II a lui Mihai Eminescu ne obligă să explicăm un număr mare de unităţi, şi anume:
-terminologia legată de creaţia poetică: iamb, dactil, troheu, ritm, cuplete (de teatru), stihurile, bard, poeme, versuri; precum şi alte cuvinte: liră, harpă,cumulard, imberb, chaos, comedie, pilaştri;
-latinismele: horum-harum (pronumele hic, haec, hoc la genitiv plural, ca o filă de gramatică latină, de memorizare a formelor clasice în şcoală); nervum rerum gerendarum- un fel de plată pentru munci: nervum-nervus,-i la acuzativ).
Custatut apropiat de cel al substantivelor comune este folosit antroponimul femenin geman Clotilda (vrio trandafirie şi sălbatică clotildă), care nu nominalizează o persoană concretă, ci e mai curând un simbol al viselor adolescentine.