Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu - Coggle Diagram
Leoaică tânără, iubirea
de Nichita Stănescu
ÎNCADRARE
Viziunea poetică a lui Nichita Stănescu se înscrie în lirismul selectiv al curentului literar, al neomodernismului
Trăsături ale neomodernismului
Tehnica ingambamentului
Intertextualitatea
Descătușarea de la versificația clasică
Ambiguitatea
Intelectualizarea ideii
Prezența ludicului
Iubirea din punctul de vedere al lui Stănescu, este văzută ca pe un joc și este înlocuită leoaica.
TITLUL
reprezintă o
alăturare apozițională
între două substantive prin care se pune sub semnul identității două noțiuni: ,
,iubirea
,, privită ca aventură a individului și ,,
leoaica
,, o frumusețe tânără, agresivă plină de elan vital
reprezintă un
izomorfism
Trăirea lăuntrică,
sentimental iubirii este văzut ca o aventură de cunoaștere
ca o traire efervescentă, spontană a unei realitati palpabile.
COMPOZIȚIE
poezia se org. pe 3 strofe egale ca întindere
3 secvențe lirice
TEME
Iubirea
Principala temă, desfășurată ca o aventură existențială a ființei.
Sentimentul de iubire nu este definit ca la la Eminescu „Lung prilej pentru durere”, „Suferință dureros de dulce”, ci „Iubirea este o leoaică tânără, o superbă sălbăticiune”
La Nichita Stănescu, iubirea devine o realitate copleșitoare care înalță eul la dimensiuni demiurgice și îl plasează în centrul lumii
SPECIE LITERARĂ
Meditație lirică
prin ideile surprinse
Romanță cantabilă
prin tema iubirii văzută ca aventură
MOTIVE
mușcătura
„colții albi înfipți în față” ilustrează conștientizarea sentimentului de iubire
vânătorii și al vânatului
surprins sub forma schimbului de rol căci prada devine vânător „Mă pândise-n încordare/mai demult”
cercului de-a dura sau al curcubeului
ilustrează viziuni noi asupra cosmosului și universului liric
STRUCTURĂ
conține 2 planuri lirice
plan interior
- lăuntric, obiectiv
plan exterior
- obiectiv, surprinde natura construită pe un nondecor ,,deșert în strălucire,,
APARIȚIE
1964-Volumul ”O viziune a sentimentelor”
Poezia este o capodoperă a liricii erotice românești fiind inclusă în etapa metaforelor neașteptate, revelatorii cu imagini transparente cu proiecție cromatică și iubire văzută ca aventură excepțională a vieții.
SECVENȚA I
Sentimentul este vizualizat și materializat într-o superbă felină
Iubirea ia forme agresive „mă pândise”, „a înfipt”, „m-a mușcat”, dar se desfășoară într-un cadru lipsit de decor
Strofa este construită pe un tipar epic, pe o formulă de tipul unor probe de inițiere în iubire
Întâlnirea cu iubirea este violentă și se resimte la nivel fizic „Colții albi mi i-a înfipt în față,/m-a mușcat leoaica, azi, de față”
Se identifică strofei I și conține clipa revelării iubirii
Secvența este dominată de cuvinte ce aparțin câmpului semantic al vânătorii
Inedit strofei lui Stănescu apare schimbul vânător-vânat „mă pândise”, „mi-a sărit în față”, „a înfipt colții”, motivul mușcăturii și ai colților albi sugerând momentul conștientizării apariției sentimentului de iubire
Clipa este surprinsă prin adverbul „azi” care corespunde revelării iubirii căci structura „mai demult” marchează sentimentul de iubire care apare prin pândire
SECVENȚA A III-A
Ideea lirică sugerează sedimentarea sentimentului de iubire, așezarea în sufletul îndrăgostitului
Transformările fizionomii fac trimitere la transformarea iubirii din „leoaică tânără” (secvența I) în „leoaică arămie” (secvența finală)
ultima secvență prezintă transformarea făpturii celui ce iubește, îndrăgostitul se naște din nou într-un ,,deșert în strălucire,,
Secvența debutează cu metonimii „mână”, „sprânceană”, „frunte”, „bărbie”
„Mâna” reprezintă acțiunea, dorința de a iubi
„Fruntea” este corespondentul reflecției, meditației
„Sprânceana” corespunde motivului iubirii, a cunoașterii prin contemplare
„Bărbia” este un simbol al comunicării, al cuvântului și al logosului
Leoaică nu mai stă în încordare „Mă pândise-n încordare”, ci acum este calmă „cu mișcările viclene”
Finalul textului este cromatic „leoaică arămie”, „deșert în strălucire” marcând vizual o vară incandescentă care sugerează căldura sentimentului de iubire.
Versurile finale „încă-o vreme/și-ncă-o vreme” sunt construite prin repetiție și fac trimitere la adverbele primelor secvențe „mai demult”, „azi”.
Dacă „mai demult” ilustra motivul vânătorii, al pândirii iubirii și „azi” surprinde clipa revelării iubiri, atunci structura reculentă „încă-o vreme/și-ncă-o vreme” surprinde o durată limitată, un aspect specific erosului
SECVENȚA A II-A
Se marchează efectul neașteptat, provocat de întâlnirea cu iubirea; este un efect psihologic, provocat de mușcătura colților albi ai leoaicei.
Modificarea ființei este mai mult metafizică, este o transformare provocată de conștientizarea sentimentului de iubire.
Eul rostitor, îndrăgostitul se plasează în centrul universului "și deodată în jurul meu se făcu un cerc de-a dura"; acesta simte lumea modificată, întregul univers privit atât teluric, cât și cosmic, palpită în jurul său, astfel eul rostitor identificându-se într-un punct fix "în jurul meu".
Se identifică în
strofa a doua
a textului și ilustrează efectul psihologic al neașteptatei întâlniri, raportând astfel eul poetic la Univers pe două coordonate: la lumea de jos, la terestru și la lumea de sus, la zăriștea cosmică
Motivele finale
"
și privirea în sus țișni
", "
și auzul o-ntâlni
", ilustrează prin cele două simțuri o cunoaștere senzorială a iubirii, iar
metafora
"
curcubeu tăiat în două
" marchează prin principiul formei și a culorii o viziune inedită a iubirii.
Versul final "
tocmai lângă ciocârlii
" surprinde sinestezic iubirea care devine un cântec înalt o bucurie ce înalță sufletul spre soare, spre căldură, spre lumină.
VERSIFICAȚIE
Se desprinde de structura clasică
Are vers alb și arare ori o rimă împerecheată sau îmbrățișată