Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
TEXTUL LITERAR. DISCURSUL LITERAR. - Coggle Diagram
TEXTUL LITERAR.
DISCURSUL LITERAR.
TEXTUL
- totalitatea semnelor și frazelor din care se compune o operă. Are o dublă identitate:
materială
(ansamblu de semne grafice);
ideatică
(conținutul din spatele acelor semne);
Pentru
C.G.Jung
există în subconștient anumite scheme, arhetipuri ancestrale, moștenite din experiența multimilenară, care izbucnește în orice discurs literar.
Textul
este un ansamblu de semne unitar și coerent ca sens, pe de altă parte constituie ca ocurență comunicativă.
Vechiul termen de
discurs
însemna
vorbire
.
D.Pippidi, îl traduce în românește prin
prepoziție
.
Terminologia modernă:
discursul
ca vorbire artistică, frumoasă, discurs oratoric, dar și discursc poetic.
La Aritotel
logos
- un sunet complex înzestrat cu semnificație.
Pentru Fontanier,
discursul
este o frază sau o perioadă, exprimând o gândire aproximativ încheiată și complexă în sine.
După Tzv.Todorov: Un discurs nu e compus din fraze ci din fraze enunțate, sau enunțuri...
un locutor(care enunță);
alocutor(căruia i se adresează);
un timp și un loc;
context al enunțării;
ACT DE VORBIRE
- este actul numit
parole
, în dihotonomia lui Saussure:
langue-parole.
FRAZA
, coincide cu sensul de enunț, din definiția lui Todorov, adică o frază care exprimă ceva, expune o problemă, o idee, o trăire.
Condițiile discursului:
unitate și intenție comunicativă.
Funcțiile discursului: 1.
funcția reprezentativă
(azi
referențială
, care se referă la obiecte exterioare);
funcția expresivă
(vorbitorul se caracterizează pe sine);
funcția conativă
(prin care vorbitorul acționează asupra ascultătorului);
TEXT
se referă la texte scrise, orale, narațiuni,sau dialoguri.
3 factori: - emițător- text- destinatar, - autor- text- cititor;
funcția referențială; - funcția expresivă;
Saussure:
SEMNUL
este înțeles ca semnificant plus semnificat exclude referentul, obiectul exterior.
LIMBAJUL
este expresia
ființei
, a esenței lucrurilor, nu a subiectivității oamenilor.
Formaliștii ruși
M.BAHTIN și J.KRISTEVA
concepeau textul literar ca pe un text închis, autonom, refractar, în raport cu alte texte culturale, ideologice, morale, etc.
Concepeau un text: monologic, dialogic.
M.RIFFATERRE:
Intertextul
este ansamblul textelor care pot fi apropiate de cel pe care îl avem sub ochi, ansamblul textelor regăsite în memorie la lectura unui pasaj determinat.
GE. GENETTE descoperă mai multe tipuri de
intertextualitate
:
intertextualitatea
propriu-zisă;
2.
paratextualitatea;
3.metatextualitatea;
4.arhitextualitatea;
5.
hipertextualitatea;
INTERTEXTUALITATEA
, coprezența între două sau mai multe texte, eidetic și cel mai adesea prin prezența efectivă a unui text în celălalt.