Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Tabloul clinic şi psihopedagogic al deficientului de vedere - Coggle…
Tabloul clinic şi psihopedagogic al deficientului de vedere
La copiii cu deficiențe parțiale de văz
percepția este lipsită de caracterul instantaneu și de automatizare.
Imaginea perceptivă rămâne în mare măsură imprecisă, fragmentată, cețoasă, afectând memoria vizuală operațională și structurarea perceptivmotrică spațiului grafic.
În cazul handicapului congenital
nevăzătorii nu au reprezentări vizuale formate.
Reprezentările nu se păstrează nici în cazul în care cecitatea apare înainte de 3 – 4 ani, iar
în cazul apariției după 3 – 4 ani se pot păstra unele imagini vizuale care vor avea o
influență deosebită asupra dezvoltării individului.
Dezvoltare psihică a persoanei cu deficiență de vedere
este relativ normală și chiar normală, dacă persoana respectivă își desfășoară viața într-un mediu care nu este ostil
față de handicapul său. Dacă însă nu se bucură de acest mediu apar tulburări de ordin
somatic, alături de cele de ordin psihic și acestea sunt considerate ca fiind consecințe
indirecte, manifestându-se în funcție de: momentul apariției handicapului, gravitatea
handicapului, educație, vârstă
Pot apărea:
deformarea craniului concretizată printr-o poziție vicioasă a capului, datorată lisei nevoii de explorare a spațiului înconjurător
abateri de la metabolismul apei și al glucidelor,
disfuncții hipofizare, o expresie specifică a feței, atitudini rigide, deformări ale coloanei vertebrale în plan frontal (generatoare de scolioză) sau în plan sagital
(generatoare de lordoză și cifoză), mișcări imprecise, ticuri, mers slab coordonat.
Această dezvoltare dizarmonică apare mai ales la copiii cu handicap de vedere și este datorată sedentarismului care se bazează pe lipsa libertății de mișcare.
Principalele procese psihice afectate se prezintă astfel:
Reprezentările
Reprezentările sunt dependente de integritatea analizatorilor.
Pentru persoanele cu handicap congenital, imaginile mentale vor fi strâns legate de componentele auditive.
În ambliopie există urme ale unor imagini mentale ce este necesar a fi stimulate verbal.
Reprezentarea spațială are loc pe baza explorării tactil – kinestezice. Volumul, forța, cantitatea și calitatea reprezentărilor vor fi în decalaj față de cunoștințele verbale ale nevăzătorilor, lucru ce se poate observa în recunoașterea unor obiecte sau fenomene și în capacitatea redusă de reactualizare a unor elemente definitorii de reprezentare.
Decalajul se datorează dezvoltării limbajului, a comunicării și a existenței unui volum redus de imagini, lucru ce e duce la o stimulare parțială a gândirii care nu dispune de un
suport intuitiv.
Percepția
a depinde de forma și gradul de handicap, de vârstă, de dezvoltarea sa psihică. De obicei este fragmentară, cu imagini neclare, cu imagini frecvent distorsionate.
Randamentul mental este destul de scăzut datorită unei grele actualizări a imagini și, astfel, apar întârzieri ale gândirii și în achiziția diverselor operații instrumentale.
Atenția și memoria:
sunt foarte bine dezvoltate și reprezintă puncte forte ale acestor
oameni.
Atenția este punctul forte ce favorizează evoluția limbajului și deci, implicit,
dezvoltarea gândirii, activitatea mentală prin audiție
Memoria are calitate superioară
iar prin apelarea mereu la ea se produce un antrenament continuu al acesteia,
nevăzătorii având posibilitatea actualizării unei mari cantități de informație.