Gandirea și limbajul - Decalajul de care vorbeam anterior, se instalează datorită dezvoltării limbajului, a comunicării şi existenţei unui volum redus de imagini. Desigur, acest fenomen apare în favoarea vorbirii, tocmai datorită dificultăţilor ivite în actualizările imaginilor percepute. Acest lucru duce pentru început la o stimulare parţială a gândirii, care nu dispune de un suport intuitiv, ajungându-se la dificultăţi în folosirea generalizărilor şi abstractizărilor fapt care poate fi recuperat ulterior. Atât gândirea cât şi vorbirea se sprijină pe date senzoriale ale realităţii obiective, date cu ajutorul cărora se elaborează noţiuni, judecăţi, raţionamente.
-La nevăzători, lipsa acestor date senzoriale, într-o măsură mai mare sau mai mică, duce la existenţa unui decalaj între latura abstractă şi cea concretă a cunoaşterii. Ca urmare, îmbogăţirea vocabularului, la nevăzători, se face mai repede, ei folosind unele cuvinte fără a cunoaşte, intr-o primă fază, fenomenul sau obiectul desemnat de acestea. Acest decalaj caracterizează orbii în primii ani de instruire. Apoi, datorită explorării tactile kinestezice a obiectelor prin intermediul percepţiilor şi reprezentările tactile, nevăzătorii obţin date obiective adecvate realităţii.
-Astfel, după dobândirea unor experienţe legate de imaginea obiectelor şi fenomenelor se crează posibilitatea dezvoltării unei gândiri asemănătoare normalului. Mai mult, sunt nevăzători care realizează adevărate performanţe intelectuale în domenii de activitate dintre cele mai abstracte.(martematică, fizică etc.)