Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Limbile germanice - Coggle Diagram
Limbile germanice
Grupul limbilor indo-europene 
Caracteristici
-
-
O schimbare cunoscută sub numele de umlaut germanic, care a modificat calitățile vocalei în cazul în care o vocală gravă (/i/, /iː/ sau /j/) trecea în a doua silabă.
-
-
Reducerea diverselor combinații dintre timpurile și aspectele gramaticale ale sistemului verbal indo-european în doar două: timpul prezent și timpul trecut
O clasă mare de verbe care folosește sufix dental (/d/ or /t/) și nu alternanță vocalică (tremă) pentru a indica prezența timpului trecut.
Unele cuvinte cu etimologii care sunt greu de legat de alte familii de limbi indo-europene, dar cu variante care apar în aproape toate celelalte limbi germanice.
-
Engleza \ Germana
Limba engleză este cea mai răspîndită limbă europeană, fiind, din acest punct de vedere, a treia din lume, după chineză şi hindi. Are statut oficial în Belize, Canada, Insulele Falkland, Noua Zeelandă, Filipine, Puerto Rico, Guam, și în alte foste colonii britanice din Asia, Africa și Oceania. În plus, este limba de facto a Regatului Unit, a Statelor Unite ale Americii și a Australiei.
Limba germană este a doua ca răspîndire dintre limbile germanice cu aproximativ 120 milioane de vorbitori, în Germania, Austria şi nordul Elveţiei
În afara Danemarcei, limba daneză este limbă oficială în teritoriile de peste ocean numite Insulele Feroe și este lingua franca și limba educației în Groenlanda, unde a fost limba oficială până în 2009.
Limba norvegiană este vorbită în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite.
Limba neerlandeză are aproximativ 20.000.000 de vorbitori, însă unitatea ei este controversată, deoarece ce-le două grupuri mari de dialecte, olandeze în nord-vest şi flamande în sud, au tins să-şi creeze fiecare un aspect literar, deşi trecerea de la un dialect la altul se face treptat şi cu posibilităţi de înţelegere între vorbitori.
Limba suedeză are peste 8.300. 000 de vorbitori în Suedia, dar este folosită ca a doua limbă de încă 40.000 dintre locuitorii din Finlanda
Limba islandeză este vorbită în insula cu acelaşi nume de 200 mii de vorbitori şi este puternic individua-lizată între limbile germanice, avînd un caracter foarte arhaic deoarece păstrează elementele cele mai multe din germanica comună.
proto-germanică
Istoric
Conform datelor lingvistice și arheologice, se pare că ultima mare schimbare care a avut efecte asupra tuturor limbilor germanice a avut loc pe un teritoriu întins între sudul Suediei, sudul Norvegiei, Danemarca și Elba inferioară.
Din perioada în care au fost atestate, varietățile de limbi germanice au fost împărțite în trei grupe: limbi germanice de vest, de est și de nord
Din secolul al X-lea, varietățile de limbi germanice s-au diferențiat destul de mult pentru a nu mai fi mutual-inteligibile între ele
-
În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei
Grupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și norvegiana) încă păstrează o oarecare inteligibilitate mutuală.