Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Strategii de identificare/ schimbare a atitudinilor şi sentimentelor…

- - - - Fiecare dintre noi percepe realitatea în mod subiectiv, gîndurile noastre fiind doar o interpretare a realităţii, în funcţie de convingerile personale, care nu întotdeauna sunt în acord cu realitatea. Aşa se dezvoltă şi apar erorile de gîndire.
        
        - gîndirea în termeni de alb-negru: se referă la tendinţa elevului de a se autoevalua, de a-i evalua pe alţii sau de a evalua situaţia în care se află în categorii extreme, de ex., :”„Dacă nu sunt cel mai bun din clasă, însemnă că nu-i nimic de capul meu.”
        
        - saltul la concluzii: elevul ajunge direct la o concluzie negativă chiar şi atunci cînd nu are suficiente informaţii pentru a trage acest tip de concluzie, de ex.,. „Nu sunt bun la matematică pentru că nu reuşesc să înţeleg partea cu fracţii”;
        
        - personalizarea: elevul consideră că este singurul responsabil pentru un eveniment negativ sau neplăcut: „pentru că eu am fost obraznic profesorul s-a răzbunat pe toată clasa”;
        
        - catastrofarea: elevul are tendinţa de a-şi exagera greşelile şi minimaliza reuşitele. Această viziune distorsionată are drept consecinţe o imagine de sine negativă, lipsa încrederii în sine, stimă de sine scăzută.
        
        - suprageneralizarea: se fac generalizări pe baza unui eveniment singular de ex., dacă un coleg se poartă urît, elevul cu tendinţe spre generalizare va spune „colegii mei nu mă apreciază”:
        
        - folosirea lui „trebuie” disfuncţional. Utilizarea lui „trebuie” poate impune standarde prea ridicate, nerealiste, conducînd la descurajare şi neîncredere din partea elevului, de ex., .: Trebuie să fii cel mai bun !