Pe frontul de vest, încălcând neutralitatea Belgiei, trupele germane au atacat Franţa prin nord. Blitzkrieg-ul, „războiul-fulger”, dădea roade, înaintarea germană fiind oprită abia pe râul Marna, la 40 de km de Paris. Victoria franco-engleză a pus capăt războiului de mişcare, înlocuindu-l cu războiul de poziţii până în 1918. Pe frontul de est, principalele operaţiuni militare de tip ofensiv au avut loc în Prusia Orientală, unde bătăliile de la Tannenberg şi de la Lacurile Mazuriene s-au soldat cu eşecuri pentru trupele ruseşti, în Balcani, Serbia a rezistat primelor atacuri austro-ungare, cărora însă li s-au adăugat şi cele ale Turciei.
În 1915 devenise clar că războiul va fi de durată. Beligeranţilor li s-au adăugat noi forţe: Italia de partea Antantei şi Bulgaria alături de Puterile Centrale. Totodată, metodele de luptă s-au schimbat, fiind angajate noi arme: tancul, avioanele de luptă, submarinele, gazele toxice. S-a trecut la războiul de uzură. Pe frontul de est noile acţiuni ofensive germane nu au avut însă succes. Serbia, datorită intrării în război a Bulgariei, a fost încercuită şi cucerită. Debarcarea trupelor anglo-franceze la Salonic a redeschis ostilităţile în zonă. Totuşi, bilanţul anului 1915 arăta eşecul războiului ofensiv pe toate fronturile şi instalarea războiului de poziţii care obliga soldaţii să sape tranşee şi să întindă linii de sârmă ghimpată.
