Titlul textului literar
Procedura intitulării textului Deseori, titlul determină preferințele noastre ;Prin titlu autorul ne orientează spre mesajul textului;Titlul intrigă, dar elucidează doar lectura;Procedura intitlurii textului poate fi una conceptuală: autorul intitulează textul, apoi scrie opera, dar poate fi și invers, autorul scrie opera apoi o intitulează
Esența conceptuală a titlului Evidențiem titlul sugestive și non-sugestive. Prin sugestivitatea titlului înțelegem plasarea în poziția forte a unor îmbinări care evidențiază un moment esențial -genul sau specia literară respectivă.
Un text artistic se poate construi prin reluarea regulată a cuvintelor titulare. Spre exemplu în romanul lui Liviu Rebreanu Ciuleandra, motivul dansului revine în imaginația bolnavă a lui Puiu Faranga. Lucrarea începe cu punctul culminant apoi în retrospectivă vine cu justificarea a ce înseamnă acest dans pentru protagonistul nostru.
Autorul unei plachete de versuri deseori revine asupra formulei de titlu subliniindu-ui exceptionalitatea, imposibilitatea înlocuirii cu alt nume.
În textul poetic deseori se recurge la intitularea prin versul inițial.
Un gen aparte sunt titlurile care nu sunt reluate în text, legătura acestora trezind interesul cititorilot
De multe ori titlul lipsind din text induce cititorului o anumită stare de spirit cum ar fi de tristețe, melancolie, meditație, etc.
Deseori titlul elucidează motivul care a inspirat scrierea.
Procedura intitulării textului este puternic influențată de modelele existente în literatura universală.
Cecrcetarea formală a structurii titlului contribuie și ea la înțelegerea și interpretarea corectă a operei lierare
Sub aspectul afectivității un titlu aluziv , incifrat este mai expresiv decât unul care numește eroul sau subiectul operei.
Scriitorul recurge la titluri paralele cand unul dintre ele i se pare putin informativ. Scriitorul urmărește să accentueze profilul sau mesajul lucrării, să prezinte sub alt aspect problematica sau personajele lucrării, să indice parametrii de gen și specie a textului
Sunt și poezii dedicații. Uneori titlul și dedicația se contopesc
Orice comentariu al unui text literar trebuie să înceapă cu comentarea titlului
Titlul ca indice de gen și specie de exemplu ,,Doina" de Vieru. Autorul contează pe un cititor capabil sa opereze cu noțiunea-titlu. Tot cititorul va identifica afinitățile dintre specia și titlul respectiv. În creațiile anumitor autor se poate observa o preferință pentru o anumită specie. De fiecare dată trebuie să pornim de la esența speciei date.
Uneori în calitate de titlu apar numele genurilor sau speciilor din alte stiluri funcționale (oficial-administrativ, științific, publicistic) de exemplu ,,Testament" de Grigore Vieru
Scrisorile din literatura noastră resopectă mai puțin rigorile stilului oficial-administrativ
Numele unor lucrări ce țin de stilul științific apar în calitate de titluri ale operelor beletristice mai rar. De exemplu ,,Recenzie" de Aurel Busuioc.
Speciile stilului publicistic pot nominaliza lucrări de beletristică în situațiile când pe prim-plan va apare vreo trăsătură caracterologică acestei specii: ,,Portret de actor" Adrian Păunescu
Titlul ca formulare a temei tematica unei opere literare se exprimă cu greu într-o succintă formulă de titlu
Titlurile care indidcă tema dar și subiectul pot fi cele mai intrigante, dar și cele mai nesemnificative.De regulă, autorul anunță în titlu evenimentul central descris
Simpla declarare a temei prin titlu nu înseamnă și descifrarea acestuia
Titlul ca formulare a ideiiIdeea exprimată printr-o metaforă vine dintr-o viziune autoricească asupra subiectului și vom pretinde o descifrare a imaginii din titlu numai după o lectură minuțioasă, atentă
Titlul ca nume al personajului literar Numele proprii ce țin de mitologia diferitelor civilizații, plasate în formula-titlu necesită comentariu special: ,,Adam și Eva" de Liviu Rebreanu. Sunt frecvente situațiile când alături de numele eroului în titlu se află și determinative ,,Chirița în provincie"
Titlul ca circumstanțăCircumstanțele temporale sunt mai frecvente în titlurile creațiilor poetice . De exemplu ,,O călărire în zori" Mihai Eminescu.
Titlul îmbinare stabilă de cuvinte (citat, frazeologism, etc.
)
Desigur că titlul nu poate substitui lucrarea literară, iar descifrarea acestuia este doar un prim-pas în analia lingvistică a textului.Titlul poate anticipa sau completa sensurile. Nu putem înțelege la nivelul de profunzime o operă dacă nu descifrăm titlul.