Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
PLUMB de George Bacovia - Coggle Diagram
PLUMB de George Bacovia
Strofa I
FIGURI DE STIL
Flori de plumb
Metaforă
reprezintă viața fragilă
Sicriele de plumb
Metaforă
spațiul odăii-cavou
Funerar veșmânt
Epitet aflat în inversiune
ființa absentă și zădărnicirea vieții
Metafore cheie
Metafore cheie: "sicrie de plumb", "cavou", "flori de plumb", "funerar veșmânt"
versul este construit simetric pe o compoziție clasică subiect, predicat, atribut, complement
Realitatea exterioară
spatiul al somnului si al mortii prin metafora cavoului si sicriului reprezentand simboluri ale vidului existential in care fiinta este captiva
” Dormeau adanc sicriele de plumb”
personificare
Coroanele de plumb
Metaforă
Ilustrează înfăptuirile și creațiile omenești devenite derizorii
TITLUL
culoarea cosmosului si a fiintei, cenușiul-gălbui
Nucleul universului Bacovian ce se intinde peste diversitatea lumii "Plumb de iarna" "iarba de plumb"
Metal saturnean
culoarea bolnavului muribund
substantiv comun alcătuit dintr o vocala închisă
termenul ,,plumb,, devine obsesie stilistică la Bacovia
titlul primului volum bacovian
devine metafora absoluta a existentei mediocre
nu alcătuiește doar metafore simbol precum ”sicrie de plumb”, ci se întinde peste diversitatea lumii ”plumb de toamnă”, ”plumb de iarnă”, ”zarea de plumb”, ”iarba de plumb
sugestiv pentru întreaga operă bacoviană
metafora simbol
TEME
Tema morții. Sentimentul morții apare frecvent ca răspuns la întrebări și leac al singurătății. Totul este atins de aripa morții, orașul respira aerul morților, natura este în descompunere.
eșec existential și cea a morții se dezvoltă într-o compoziție savant orchestrata, în care toate elementele converg. Cele doua catrene sunt perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al structurilor metrice.
condiția individului într-o societate limitată
Eul liric resimte două experiențe existențiale: dragostea și moarte.
Singurătății
singurătate interioară
singurătate exterioară
Decor macabru, dezolant
Izolării
Izolare voită
"Stam singur în cavou"
Societatea artificială
Relația poet-univers
MOTIVE
sicriu
Simbol al izolării
spațiul odăii cavou
cavou
Realitatea exterioară, obiectivă.
coroane
funerar veșmânt
ființa absenta
zădărnicia vieții
frigului
singuratatea
mortul
florilor
marchează viața fragilă
INCADRARE
Elegie Existentiala
Simbolul plumbului
sugestia mortii
corespondenta spleen
Pastel Simbolist
Decorul vag
Spatiul tanatic
Tonul elegiac al versurilor
SIMBOLISM
Simboluri
Cuvinte
Structuri sau sintagme
Versuri complete care devin refren
Sinestezia
1 cuvânt poate sugera-> vizual, auditiv, static
Sugestia
Nu sunt numite elemente
Sentimentele sunt doar sugerate
Corespondența
Legătura între cele 2 planuri, planul interior și planul exterior
SIMBOLISM EUROPEAN
teoretician Jean Moreas
Simbolismul apare pentru prima data in Franta, ca reactie împotriva parnasianismului
Jean Moreas realizează un articol intitulat "Les Symbolism" schitând principalele tendințe ale noii poezii.
SIMBOLISMUL ROMÂNESC
Simbolismul romanesc l-a avut ca teoretician pe Alexandru Macedonski
Descatusare de fascinatia versului eminescian
simbolismul este definit prin conturarea unor sentimente imprecise, difuze, bazate pe simboluri plurisemnificative, imagini sinestezice, tehnica vagului, a sugestiei, dar si pe principiul corespondentei
viziune lirica apasatoare
STRUCTURĂ
plan exterior obiectiv( natură)
Cele două planuri lirice se află într-o relație de corespondența
Planul subiectiv interior (sentimente, trăiri, emoții)
Imaginarul poetic se configurează pe două planuri lirice
SECVENȚE
aII-a
al doilea catren
schițează universul interior
primul vers este construit pe un principiu existențial clasic
Determinanții sintactici ”întors”, ”de plumb” întăresc spațiul tanatic
"Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb și am început să-l strig
Stam singur lângă mort și era frig...
Și-i atârnau aripile de plumb"
versul final "si-i atarnau aripile de plumb" exprima sentimentul prabusirii.
versul al III lea este incarcat de subiectivitate "stam singur langa mort" . Singuratatea se transforma intr-o singuratate interioara "si era frig" .
Versul final ” Si-i atarnau aripile de plumb” exprima sentimentul prabusirii intr-o materie incremenita, in neantul fiintei sau in abisul launtric. Aripile devin in relatie cu plumbul un simbol opus protectiei si inaltarii fiinta sugerand moartea mitului sperantei si adancirea in vidul existential.
I
intreaga strofa marcheaza tanaticul
prezinta un spatiu al somnului si al mortii
vantul goleste spatiul exterior, intareste nelinistea
Determinantii stilistici ”adanc”, ”de plumb” accentueaza golul exterior sugerand caderea in inertia plumbului.
schiţează reperele realităţii exterioare
Metaforele cheie intaresc incremenirea, nemiscarea sub imperiul mortii, deoarece intreaga strofa marcheaza thanaticul: ”sicriele de plumb”, spatiul odaii cavou, ”flori de plumb”, viata fragila, ”funerar vesmant” fiinta absenta si zadarnicia vietii..
” Si scartaiau coroanele de plumb” este asociata cu motivul singuratatii caci fiinta resimte strident si dureros aceasta realitate.
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Și flori și funerar veșmânt
Stam singur în cavou și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb"
Strofa a II-a
Universul interior
sentimentul singuratatii devine coplesitor astfel prin strigat fiinta isi exprima spaima de neant " Dormea intors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig"
Dubla metafora verbala " dormea intors" reprezinta expresia indepartarii definitive viata
" Amorul meu de plumb " propune o viziune a iubirii, amintind de reprezentarile mitologice Eros, Cupidon si Amor
"Stam singur langa mort si era frig/ Si-i atarnau aripile de plumb" reprezinta inghetul fiintei, perceput ca frig lautric din cauza solitudini sociale
doua catrene
măsura versurilor de 10 silabe
ritm elegiac, trist
rima îmbrațișată, măsura de zece silabe
cele 2 catrene ale poeziei alcătuiesc un monolog tragic
recurenta cuvantului-cheie ( versurile 1 si 4 din fiecare strofa se sfarsesc cu substantivul ' plumb")