Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
CAPITOLUL III-Principiile dreptului prop. intel (Dreptul de prioritate…
CAPITOLUL III-Principiile dreptului prop. intel
In dreptul roman, principiul tratamentului național este adoptat de articolul 6 al Legii
nr. 64/1991 si art. 2 al Legii nr. 84/1994.
Dreptul de prioritate
Dreptul de prioritate este reglementat de articolul 4 din Convenția de la Paris astfel:
„resortisantul sau succesorul lui in drepturi, care a depus in condiții reglementare, intr-una
din tarile Uniunii, o cere de brevet de invenție, de model de utilitate, de desen sau model
industrial, de marca de fabrica sau de comerț, va beneficia, pentru a efectua depozitul in
celelalte tari, de un drept de prioritate”.
Termenele de prioritate au fost stabilite de la 12 luni pentru brevetele de invenție si
modelele de utilitate si la 6 luni pentru desenele sau modelele industriale si pentru mărcile de
fabrica sau de comerț
Termenele încep sa curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca
ziua depozitului sa fie cuprinsa in calcul (art. 4, alin. (2) lit. c)
Daca ultima zi este nelucrătoare,
termenul se va prelungi pana in prima zi lucrătoare care urmează (art. 4, alin. (3), lit. c).
In legislația noastră, dreptul de prioritate este recunoscut de art. 20 al Legii nr. 64/1991
si art. 9 al Legii nr. 84/1998.
Independenta brevetelor
Prin independența brevetelor se înțelege ca cererile de brevete pentru aceeași invenție
depuse in diferite tari ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele.
in sensul ca brevetele acordate in cursul termenului de prioritate sunt
independente, atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate si decădere, cat si din punct de
vedere al duratei normale a protecției.
Brevetul obținut
pentru aceeași invenție intr-o alta tara a Uniunii fiind independent, soarta lui nu mai depinde de
brevetul de origine.
Independenta mărcilor
se înțelege ca, după înregistrarea intr-o tara a Uniunii de la
Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de mărcile înregistrate in celelalte tari ale
Uniunii.
o marca depusa
de un resortisant al unei tari a Uniunii nu va putea fi refuzata sau invalidata pentru motivul ca
nu ar fi fost depusa, înregistrata sau reînnoita in tara de origine
O marca înregistrata
reglementar intr-una din tarile Uniunii va fi considerata ca independenta de mărcile înregistrate
in celelalte tari ale Uniunii, inclusiv tara de origine.