contractul de expediție are ca obiect principal încheierea unui contract de transport, iar ca obiect accesoriu încheierea tuturor actelor necesare realizării transportului, părțile acestuia fiind comitentul și expeditorul. Comitentul, denumit și client sau ordonator, poate fi o persoană fizică sau juridică, care deține sau are un drept de dispoziție asupra mărfurilor ce urmează a fi transportate și este cel care plătește prețul transportului sau al operațiunilor conexe acestuia. Expeditorul, numit și ,,comisionar-expeditor’’ sau ,,casă de expediție’’, este un comerciant autorizat de Ministerul Transporturilor pentru o astfel de activitate.
Fiind un contract de mandat, mai exact o specie a contractului de comision, și contractul de expediție este esențialmente revocabil. Motivul pentru care revocarea este permisă este acela că, încheind un contract de expediție, cel ce urmărește un interes economic direct este comitentul, în patrimoniul acestuia răsfrângându-se efectele juridice și economice ale contractelor încheiate de expeditor; prin urmare, expeditorul nu are nici un interes direct în executarea acestui contract, în ciuda caracterului oneros al contractului.
Prin încheierea contractului de expediție, comitentul (clientul) își asumă o serie de obligații față de comisionar, obligații care pot fi clasificate în: obligații la data încheierii contractului, obligații în cursul executării contractului și obligații în situații neprevăzute.
Printre cele mai importante obligații ale expeditorului la încheierea contractului de expediție se numără aceea de a dispune de structurile, echipamentul și mijloacele necesare pentru a-și duce la îndeplinire însărcinarea ce și-a asumat-o și de a oferi clientului său consultanța necesară pentru organizarea transportului de mărfuri solicitat.
De asemenea, expeditorul are obligația de a acționa și în situații neprevăzute. Astfel, în situația în care există riscul unui pericol care amenință marfa obligația expeditorului este de a informa pe comitent (client) imediat pentru ca acesta să poată lua măsurile de prevenție necesare evitării acelui pericol. În situația în care pericolul s-a produs, expeditorul are obligația de a anunța pe comitent și de a lua măsurile necesare pentru a limita daunele posibile. Dacă expeditorul nu a încunoștiințat pe comitent de daunele produse sau de împrejurările care au dus la crearea unui prejudiciu, atunci expediționarul va suporta paguba produsă, pentru că omisiunea de încunoștiințare constituie o culpă a sa.
În schimbul îndeplinirii obligațiilor sale, expeditorul are dreptul la comisionul stabilit în contract. În cazul în care părțile nu au stabilit anticipat cuantumul acestora, el va fi stabilit prin raportare la tarifele profesionale sau uzanțe. În caz de neînțelegere între părți și în lipsa acestor criterii, el va fi stabilit de instanța de judecată, avându-se în vedere dificultatea operațiunii și diligențele expeditorului, dar și orice alte elemente considerate relevante de către instanță.