Cel mai iubit dintre pământeni (1980) este ultimul roman scris de Marin Preda. Romanul este o frescă a României „socialiste” și prezintă orori din epoca dintre 1945 și 1964. După desființarea Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor (1977), cenzura a fost transferată în responsabilitatea editorilor, controlați de Direcția corespunzătoare din Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Cartea, deloc conformistă, a fost publicată sub presiunea prestigiului literar și social al autorului dar și datorită aptitudinii prozatorului de a crea parabole epice complexe care ocoleau sau depășeau barajele cenzurii. În epoca lui Nicolae Ceaușescu, perioada anterioară putea fi criticată în detalii dar nu și în esență, fiindcă ea fusese perioada în care se formaseră și activaseră responsabilii politici principali, inclusiv Nicolae Ceaușescu. Tocmai aici se află valoarea socială a romanului, care atacă esența epocii : o "lume „plină de dipsomani, parchinsoniști și torționari", adică de bețivi, bolnavi și călăi, din care la un moment, disperat, personajul principal, Victor Petrini, ar vrea, să fugă, împreună cu iubita sa, spre munți."[1]
În anii '80 romanul a fost publicat în trei ediții, în 1980[2], 1984[3] și 1987[4].
