Sunetele cele mai afectate sunt cele care apar mai târziu în vorbirea copilului necesitând o modulare şi o sincronizare mai fină din partea componentelor aparatului fonoarticulator; este cazul vibrantei ,,r”, siflantelor ,,s”, ,,z”, africatelor ,,c”, ,,g”, ,,ţ” şi şuierătoarelor ,,ş” şi ,,j”. Atunci când dislalia nu este însoţită şi de alte deficienţe, integritatea funcţiilor limbajului se păstrează, şansele corectării fiind mult mai mari. De asemenea, dacă subiectul are tulburări de articulare, pronunţie, manifestate prin omiterea, deformarea, substituirea, înlocuirea sau inversarea sunetelor, sau care afectează decodarea mesajelor verbale avem dislalie.
