Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Dislalie - Coggle Diagram
Dislalie
Desemnează acea categorie de tulburări de pronunție, de natură organică sau funcțională, care constă în dificultatea emiterii unuia sau mai multor sunete ale vorbirii, pe fondul unor malformații la nivelul organelor periferice ale aparatului fonoarticulator sau a unor deficite de procesare fonologică sau motorie.
Tuburarea dislalică poate apărea pe fondul deficitului de intelect, al hipoacuziei sau a unor deficiențe la nivelul sistemului nervos central.
În dislalie nu apar deficite la nivelul laturii morfo-sintactice, lexico-semantice (deci nu este afectată exprimarea gramaticală, vocabularul sau înțelegerea limbajului)
-
-
Cum se manifestă?
-
omisiunea sunetului (copilul nu pronunță deloc sunetul în cadrul cuvântului); ex., spune „cară” în loc de „scară” , „achetă” în loc de „rachetă”;
substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau nu ca structură articulatorie;
. Dislalia ("pelticia" în popor) = cea mai frecventa dintre tulburarile de pronuntie si reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj.
Simptome
-
nlocuieste anumite litere cu altele similare – de exemplu, nu poate pronunta sunetul „r” si il inlocuieste cu „l”;
-
-
-
-
omite grupul de sunete voluntar, fara a incerca sa inlocuiasca cu alte grupuri de sunete
-
Tulburarea unitatii dintre forma si continutul vorbirii constituie trasatura caracteristica a vorbirii dislalice. Tulburarile de vorbire caracteristice dislaliei, aparent asemanatoare sub aspectul exterior al simptomatologiei lor, prezinta, între ele, la o analiza mai profunda a cauzelor determinante si a mecanismelor implicate, importante deosebiri calitative. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigura cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei.
In functie de sunetele afectate, dislalia se poate clasifica în (dupa , E. Verza):
-
-
-
-
-
-
-
- La copilul anteprescolar, dislalia are o natura fiziologica ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticular si a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii.
Dislalialia multipla apare la denaturari ale sunetelor din doua regiuni diferite de articulatie si coarticulatie. în cazurile unor denaturari extinse la 3 regiuni de articulatie si de coarticulatie se pune diagnosticul de dislalie universala.
Dislalia poate aparea si la vârstele mai mari. Cu cât apare mai târziu, cu atât gravitatea ei sporeste.
- Dupa vârsta de 3-4 ani, acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronuntie corecta.