DESFĂȘURAREA ACȚIUNII ilustrează procesul de evoluție al lui Ghiță, care devine aliat în afacerile necurate ale lui Lică. La început, acesta ia două pistoale, o slugă puternică și câini, pentru a se apăra de viitoarele primejdii. El își schimbă comportamentul față de soție și de copii, devenind mai ursuz, violent și nepăsător față de ei, regretând chiar că are familie. Această schimbare a cârciumarului este dată de dorința obsesivă de a se îmbogăți. La un moment dat, mustrat de conștiință, se gândește că cea mai bună soluție pentru a scăpa de influența lui Lică și treburile sale murdare, este să părăsească hanul. Însă, lăcomia îl domină și acesta continuă să devină un om din ce în ce mai necinstit. Se îmbogățește, dar își degradează imaginea de sine, ajungând chiar să-și pună soția să joace cu Lică. Când au loc evenimentele dramatice: jefuirea arendașului și moartea femeii îmbrăcate în negru și a copilului, Ghiță devine părtaș alături de Lică, pentru că depune o mărturie mincinoasă, în favoarea porcarului de care este legat. Își dorește să îl denunțe pe Lică lui Pintea, însă, abia după ce își sustrage jumătate din câștig. Nu este cinstit până la capăt nici cu Pintea, imaginea lui fiind din nou, degradată. Lică petrece mult timp la han, devenind nelipsit din acel loc. În perioada Paștelui, Ana și Ghiță nu pleacă împreună cu bătrâna și copiii la rude, cum obișnuiau.
PUNCTUL CULMINANT este reprezentat de momentul degradării totale a cârciumarului, care ajunge să accepte să-și lase nevasta frumoasă în mâinile lui Lică. Face acest gest din gelozie și răzbunare, sperând că soția sa îi va rămâne credincioasă. Însă, aceasta se răzbună la rândul ei pe Ghiță, din cauza lașității și nepăsării lui față de ea și față de familie, acceptându-l pe Lică.
DEZNODĂMÂNTUL încheie acțiunea prin pedepsirea celor necinstiți prin moarte. Ghiță, orbit de furia dată de neloialitatea Anei, o omoară cu sânge rece, însă, nu scapă de moarte nici el și este omorât de Răuț, care-l împușcă în ceafă. Răuț dă foc hanului. Lică Sămădăul, răul întruchipat, se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar, din disperarea de a nu fi prins și judecat de Pintea care este pe urmele lui. Focul ajunge să ardă întreaga Moară cu noroc în noaptea Paștelui. Întorși, bătrâna și copiii află ce s-a întâmplat și rămân singurele persoane care supraviețuiesc, fiind inocente, fără de păcat. Acțiunea se termină în simetrie cu începutul, ultimele cuvinte fiind cele ale bătrânei, care parcă simțea nenorocirea care avea să se întâmple. În final, aceasta pleacă împreună cu nepoții orfani.