Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Clasificarea constituției : - Coggle Diagram
Clasificarea constituției :
Procedee de elaborare şi de adoptare a constituţiilor
Supremaţia constituţiei determină o procedură specială de adoptare. Adoptarea Constituţiei este un proces complex în cadrul căruia sânt diferenţiate trei elemente:
Iniţiativa adoptării constituţiei;
Organul competent să adopte constituţia;
Modurile de adoptare a constituţiei.
Unele constituţii prevăd în mod expres organul care poate iniţia procesul de elaborare şi adoptare a constituţiei. Alte constituţii nu conţin asemenea reglementări, această prerogativă rezultând din sistemul normativ care reglementează tehnica de elaborare a legilor.
Organul competent să adopte constituţia este desemnat prin noţiunea de putere constituţională sau putere constituantă. Puterea constituantă poate fi de două tipuri:
– putere constituantă originară;
– putere constituantă derivată.[2]
Din punct de vedere a modului de adoptare a constituţiilor avem:
c) Constituţie acordată;
d) Statutul(Constituţie plebiscitară);
e) Pactul;
f) Constituţie convenţie;
g) Constituţie parlamentară.
Constituţia acordatănumită şi charta concedatăreprezintă constituţa care este adoptată de către monarh ca stăpân absolut ce-şi exercită puterea sa. Această constituţie este o operă a monarhului şi este adoptată datorită constrângerilor ce se fac faţă de monarh. Ca rezultat, el este nevoit să recunoască unele drepturi cetăţenilor.
:
În literatura de specialitate se cunosc mai multe criterii de clasificare a constituţiilor:
a) În dependenţă de forma de exprimare avem:
– Constituţii nescrise;
– Constituţii scrise;
– Constituţii mixte.[1]
Constituţiile nescrise nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică temporar în rezultatul unor lovituri de stat, revoluţii.
Constituţii scrise sânt compuse dintr-un sigur act normativ unitar codificat sau din mai multe acte normative necodificate.
Constituţiile mixtese compun atât din texte scrise cât şi din cutume constituţionale şi precedente judiciare (ex.: Anglia).
b) În dependenţă de procedura de revizuire constituţiile se împart în:
– rigide;
– flexibile.
Constituţiile rigide sânt acele constituţii care stabilesc prin normele sale constituţionale o procedură complicată de modificare sau prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga constituţie nu poate fi modificată. Ele se modifică printr-o procedură complexă ce se diferă de modificarea legilor organice sau ordinare.
Constituţiile flexibilese mai numesc şi constituţii suple pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură similară cu cea de modificare a unei legi ordinare. În statele unde există astfel de constituţii nu există de ordin procedural deosebire dintre legea constituţională şi celelalte legi.
c) În dependenţă de regimul politic:
– democratice;
– autoritare.
Constituţiile democraticeprevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor, principiul pluripartidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege organele statale.
Constituţiile autoritarelimitează drepturile cetăţenilor, promovează politica şi ideologia unui singur partid.
d) În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
– permanente – sânt majoritatea constituţiilor;
– temporare – se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit.
