Legiuitorul exclude din tipicitatea faptei situatia in care martorul face decclaratii mincinoase cu privire la imprejurari neesentiale ale cauzei sau pe cele in care martorul nu declara imprejurari esentiale pentru solutionarea cauzei, nefiind intrebat de catre cel care il audiaza cu privire la aceste imprejurari. Aceasta pozitie pare surprinzatoare in conditiile in care, de ex, in cazul I de influentare a declaratiilor nu se face o astfel de distinctie referitoare la continutul declaratiilor pe care autorul doreste sa le determine. Astfel, se ajunge la situatia in care simplul fapt ca se incearca determinarea unor declaratii mincinoase (inclusiv prin determinarea victimei sa nu dea declaratii complete) este sanctionat penal, indiferent de natura esentiala sau nu a imprejurarilor ce se doresc a fi relevate in mod neadevarat, Daca insa persoana, ajunsa martor face aceste declaratii mincinoase cu privire la imprejurarile neesentiale pentru cauza, sau daca nu declara imprejurarile esentiale pentru ca nu este intrebata in mod expres de organul care o audiaza, fapta martorului nu va fi sanctionata penal.